Rosu, Albastru..pare o ordine nefireasca a culorilor. Si de ce tocmai aceastea? Sa fi fost alese la intamplare, folosite fara rost?
Spunem "nu" caci fiecare vine cu o poveste si cu un moment important in Tango. Rosu, are poveste lui si e in fiecare dans, mai mult sau mai putin, asa cum ne lasa sufletul pe fiecare.
Albastru, este o provocare pentru noi insine, repetitiv, la fiecare invitatie. Suntem sau dorim sa fim transparenti la dorinta invitatiei si acceptului, opaci la noi insine in dezvaluirile intime. Doar ca in Tango minciuna se simte fara a fi rostita.
Cabeceo- spui ei, invitatie din priviri - spunem noi. Greu moment! O privire in Tango e nu e o usuratate si nu cade in derizoriu. E ceva dincolo de cuvinte, parca mai greu si mai emotionant.
ZAI Albastru propune sa jucam rolul de a invita si a ne lasa invitati "din ochi" si fara vorbe, fara maini intinse. Punem in joc pe fiecare cu fiecare si incercam sa aducem ceva din ce era odinioara pe la Milongile argentiniene, asa cum ne inchipuim ca au fost, din povesti.
Norocul e ca, asa cum putem accepta o invitatie la dans printr-o privire asa o putem si refuza, fara vorbe si fara sa transformam momentul emotionant intr-unul penibil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu